Mulți vorbesc… unii chiar comunică

Patru oameni care își acoperă fețele cu emoticoane ce exprimă frustrare și nemulțumire
Pe scurt

Multe companii cred că „se comunică foarte bine” pentru că se trasează sarcini, se stabilesc obiective și se țin ședințe. Dar comunicarea reală înseamnă mai mult: să tratezi oamenii ca ființe complexe, nu ca unelte, să transmiți de ce faci ceea ce faci, să fii transparent, să abordezi „elefantul din cameră” și să comunici așteptări clare, cu recompense și consecințe. Comunicarea internă influențează direct retenția angajaților, implicarea lor și viteza cu care se implementează strategiile.

„La noi în companie se comunică foarte bine...” „În ce sens?”, am întrebat. „Se trasează sarcini clare, se stabilesc obiective, se fac evaluări, ședințele se țin consecvent și oamenii știu ce au de făcut.”

Sincer? Sună ca și cum ai monta pe caroseria unei mașini roțile, portierele, scaunele și motorul și te-ai aștepta să pornească, chiar dacă lipsesc „legăturile”: transmisia, curelele, cablurile electrice, uleiul și combustibilul.

Te întrebi de ce pleacă (mă rog, plecau) angajații? De ce se simt dezorientați și fără motivație? De ce se simt neascultați, neimplicați, pasivi sau lipsiți de dorința de a lua mai mult pe umerii lor?

Angajat care își strânge lucrurile de pe birou după ce și-a dat demisia

Ce am văzut în companiile cu care am lucrat

Am avut ocazia să colaborez cu mai multe firme, pe diverse proiecte: concepție și implementare de strategii, dezvoltare de produs, strategii de marketing, consultanță sau training. Dacă a fost un lucru care m-a șocat la aproape fiecare organizație, acela a fost lipsa de comunicare. Și nu mă refer la capacitatea managementului de a articula sarcini, de a da direcții sau de a se exprima corect și coerent.

Pare un subiect atât de banal! S-a „fumat” de-a lungul timpului într-o mulțime de cărți, traininguri și cursuri online. Cu toate acestea, încă mă crucesc când văd cât de prost este folosit un instrument atât de simplu. Iată la ce mă gândesc.

Șase semne că în compania ta se vorbește, dar nu se comunică

1. Oamenii sunt tratați ca unelte

Se așteaptă ca oamenii să dea „în mod automat” 100%. Dar suntem ființe complexe: acasă avem provocări, la muncă avem conflicte, idei și soluții. Avem așteptări și ne descurajăm când nu sunt împlinite, chiar dacă sunt greșite. De aceea comunicarea este extrem de importantă. Să pui întrebări, să încerci să identifici „realitatea” și din perspectiva angajatului, să studiezi mediul de echipă sau să testezi dacă, pentru oameni, cultura organizațională e doar ceva scris pe pereții birourilor: toate acestea sunt forme de comunicare. Instrumente precum evaluările automatizate ale mediului de echipă și ale implicării te ajută să afli aceste lucruri constant, nu doar o dată pe an.

2. Lipsește „de ce”-ul

Un alt lucru este să transmiți, la fiecare nivel, cât de important este aportul fiecăruia, care este ținta și ce se află la capătul drumului. Așa cum subliniază Simon Sinek în cartea Start with Why, răspunsul la întrebarea „De ce fac ceea ce fac?” este mult mai important decât cel la „Ce o să fac?” sau „Cum o să fac?”. Dacă îți iei puțin timp să explici angajaților și managerilor de ce facem ce facem, cât de important este și care este obiectivul pentru următoarele luni, s-ar putea ca oamenii să-și lase deoparte provocările personale ca să se alăture viziunii tale. Asta se cheamă transfer de motivație și viziune... și se face prin comunicare.

3. Lipsa de transparență

Ideile sunt superbe, oamenii sunt fascinați, motivația există, dar... „uiți” să menționezi anumite detalii care pot opri proiectul înainte de vreme. Iar la jumătatea proiectului oamenii află cu stupoare că ai abandonat ideea. N-ai avut curajul să pui amenințarea pe masă de la început, când toți ar fi știut la ce riscuri se expun și ar fi avut șansa să vină cu soluții. Totul se termină în relații rupte și încredere spulberată.

Acesta este un aspect pe care îl urăsc în lumea businessului: lipsa de transparență. Managerii se tem să fie transparenți pentru că se tem că vor deveni vulnerabili sau că vor „da rău” în fața angajaților. În viața de zi cu zi, asta se cheamă ipocrizie; în business se spune că „are valoare strategică”. Eu văd lucrurile altfel: vulnerabilitatea, în context de echipă, este mai degrabă un act de curaj și de strategie. Nu voi fi vulnerabil față de competitori, dar voi fi vulnerabil față de echipa mea, ca să găsim soluții împreună, să valorificăm fiecare idee și, mai ales, ca să-mi țin oamenii aproape atunci când e greu.

Lider care separă din puzzle piesa cu imaginea unui angajat, simbol al deciziilor de personal

4. Veștile dificile sunt comunicate sec

Să ne uităm la situația de acum, din primăvara lui 2020, când pandemia pune multe afaceri sub presiune. Pot comunica, sec, că dau afară o mare parte dintre angajați ca să salvez afacerea. Sau pot deveni transparent: pot lăsa echipa să cunoască situația reală a companiei, să aibă acces la date, și îi pot provoca pe oameni să vină alături de mine ca să găsim soluții și să ne reinventăm.

Da, probabil unii se vor speria și vor pleca. E alegerea lor. Dar pot să bag mâna în foc că oamenii cei mai valoroși vor rămâne, pentru că le-am oferit încredere, i-am implicat în problemă, i-am lăsat să vină cu soluții și să poarte povara împreună cu mine. Așa îi recunoști pe managerii buni: sunt cei care vor lua o parte din greutate de pe umerii tăi și vor duce afacerea la un alt nivel. Iar asta ține tot de comunicare.

5. Nimeni nu vorbește despre „elefantul din cameră”

Managementul trece cu vederea situațiile de criză din companie sau din echipe. Cunosc companii care preferă să lase lucrurile „să se stingă de la sine”, în loc să le confrunte, să ia decizii și să implementeze soluții reale, chiar dacă sunt dureroase. Este unul dintre momentele în care îmi amintesc că, de cele mai multe ori, o organizație devine o extensie a personalității liderului. Nu-mi e greu să-mi imaginez că și acasă lucrurile se rezolvă la fel. Și asta ține de curaj, de inițiativă și... de comunicare.

6. Așteptările nu sunt clare

De curând am fost rugat de o organizație să intervin într-o situație de criză care părea să scape de sub control. După ce am analizat provocarea din perspectiva mai multor persoane implicate, am identificat că cea mai mare problemă venea din partea echipei de management. Soluția a fost să-i ajut să-și creeze un sistem de recompense și consecințe pentru comportamentele dorite și nedorite: echipa era recompensată pentru respectarea procedurilor asumate și își asuma consecințe când le încălca.

Sună ciudat, dar și asta ține de comunicare: comunicarea unor așteptări clare, înțelegerea lor, asumarea lor și a consecințelor. Cei mai mulți facem asta când ne educăm copiii, dar nu o aplicăm în echipele sau companiile noastre. Transformarea așteptărilor în comportamente noi este, de altfel, un proces care se poate face structurat, în câteva săptămâni.

Comunicarea ca stil de viață, nu ca modul de training

Comunicarea influențează enorm retenția angajaților, entuziasmul și implicarea lor, viteza de implementare a strategiilor, mediul și cultura organizațională. Lista poate continua ușor cu brandul de angajator, performanța și chiar scalarea afacerii. Personal, îmi doresc să văd comunicarea scoasă din „curricula de training” și transformată cu adevărat în stil de viață și cultură organizațională. Astfel, toți am avea mult mai puțin de suferit... și am construi afaceri mult mai performante.

Mulți vorbesc. Unii chiar comunică. Diferența se vede în oamenii care rămân.

Întrebări frecvente despre comunicarea internă

De ce este importantă comunicarea internă într-o companie?

Pentru că influențează direct retenția angajaților, implicarea și motivația lor, viteza cu care se implementează strategiile și cultura organizațională. Oamenii care înțeleg de ce fac ceea ce fac și se simt ascultați rămân mai mult și contribuie mai mult.

Care sunt semnele unei comunicări slabe în echipă?

Angajați dezorientați sau pasivi, zvonuri, decizii neînțelese, proiecte oprite fără explicații, conflicte care nu se discută deschis și plecări frecvente. Un semn frecvent este și convingerea managementului că „se comunică foarte bine” doar pentru că se dau sarcini și se țin ședințe.

Cum poate un manager să îmbunătățească comunicarea cu echipa?

Explicând constant „de ce”-ul din spatele deciziilor, fiind transparent și în momentele dificile, punând întrebări și ascultând perspectiva angajaților, abordând deschis problemele și stabilind așteptări clare, cu recompense și consecințe asumate de toți.

În compania ta se vorbește sau se comunică?

Prin Relevant Leadership lucrăm cu managerii pe comunicare, transparență și așteptări clare, prin evaluări și coaching individual sau de echipă, astfel încât oamenii valoroși să rămână.

Descoperă Relevant Leadership

Related Articles