“La noi în companie se comunică foarte bine…” În ce sens, am întrebat? “Se trasează sarcini clare, se stabilesc obiective, se fac evaluări, ședințele se țin consecvent și oamenii știu ce au de făcut.”
Sincer? Sună ca și cum la caroseria unei mașini ai pune roți, ai așeza portierele, scaunele, motorul și te-ai aștepta să o ia din loc — chiar dacă lipsesc “legăturile”: transmisia, curele, cabluri electrice, ulei și combustibil.
Te întrebi de ce pleacă — mă rog, plecau — angații? De ce se simt dezorientați și fără motivație? De ce se simt neascultați, neimplicați, pasivi sau lipsiți de dorința de a lua mai mult pe umerii lor?
Am avut ocazia să colaborez cu mai multe firme în ultima perioadă, pe diverse proiecte. Concepție și implementare de strategii, dezvoltare de produs, strategii de marketing, consultanță sau training. Dacă a fost un lucru care m-a șocat la aproape fiecare organizație, acela a fost lipsa de comunicare. Și nu mă refer la capacitatea managementului de a articula sarcini, de a da direcții sau a se exprima corect, coerent.
Pare așa de banal acest subiect! S-a “fumat” de-a lungul timpului în mulțimi de cărți, traininguri sau cursuri online. Cu toate acestea, eu încă mă crucesc atunci când îmi este dat să văd cât de prost este administrat astăzi un instrument așa de simplu. Iată la ce mă gândesc.
De exemplu: oamenii sunt tratați ca unelte. Se așteaptă ca ei să dea “în mod automat” 100%. Dar suntem ființe complexe. Acasă avem provocări, la muncă avem conflicte, avem idei sau soluții. Avem așteptări și suntem descurajați când acestea nu sunt împlinite, fie ele chiar greșite. De aceea comunicarea este extrem de importantă! De exemplu, să pui întrebări, să încerci să identifici “realitatea” așa cum e văzută și din perspectiva angajatului, să studiezi mediul de echipă sau să testezi dacă, pentru ei, cultura organizațională este ceva doar scris pe pereții birourilor… toate acestea sunt forme diferite de Comunicare!
Un alt lucru este să transmiți la fiecare nivel cât de important este aportul fiecăruia, care este țelul și ce se va găsi la finalitatea lui! Așa cum Simon Sinek sublinia în cartea sa, Starting With Why, răspunsul la întrebarea “De ce fac ceea ce fac?” este mult mai imporant decât cel la “Ce o să fac?” sau “Cum o să fac?” Dacă iau doar puțin timp să explic angajaților sau managementului de ce facem ce facem, cât de important este ceea ce facem și care este obiectivul nostru pentru următoarele luni, s-ar putea ca oamenii să fie de acord să lase de-o parte provocările lor personale pentru a se alătura viziunii tale. Asta se cheamă transfer de motivație și viziune… și asta se face prin Comunicare!
Un alt exemplu: ideile sunt superbe, oamenii sunt fascinați, motivația există dar… “uiți” să menționezi anumite detalii care au potențialul de a opri proiectul înainte de vreme. Și în mijlocul proiectului… oamenii află cu stupoare decizia ta de a abandona ideea. Nu ai curajul să pui această amenințare pe masă chiar de la început și astfel toți ar ști la ce riscuri se expun, dar ar avea șansa de a veni cu soluții. Totul se finalizează apoi, în relații rupte și încredere spulberată. Acesta este un aspect pe care îl urăsc în lumea businessului — lipsa de transparență. Managerii se tem să fie transparenți pentru că se tem că vor deveni vulnerabili sau că vor “da rău” în fața angajaților. În viața de zi cu zi, asta se cheamă ipocrizie. Dar, vai… “are valoare de business” se spune! Cum văd eu lucruruile este că vulnerabilitatea, în context de echipă este, mai degrabă, un act de curaj și de strategie. Da, nu o să fiu vulnerabil față de competitorii mei, dar o să fiu vulnerabil față de echipa mea, pentru a găsi soluții împreună; pentru a valorifica fiecare idee, fiecare sugestie, și mai mult… pentru a-mi ține aproape oamenii atunci când este greu.
Haideți să ne uităm chiar la situația curentă. Pot comunica, sec, faptul că dau afară o mare parte din angajați pentru a salva business-ul. Sau pot deveni transparent, pot lăsa echipa să cunoască situația reală a companiei, să aibă acces la date, și pot să-i provoc să vină alături de mine în a găsi soluții și a ne reinventa. Da… probabil unii se vor speria și vor pleca. Dar este alegerea lor. Eu pot să bag mâna în foc că cei mai valoroși oameni vor rămâne. Pentru că le-am oferit încredere, i-am implicat în problemă, i-am lăsat să vina cu soluții și să poarte povara împreună cu mine. Așa poți recunoaște managerii buni: ei sunt cei care vor prelua de pe umerii tăi și vor duce businessul tău la un alt nivel. Iar asta ține de Comunicare!
Mai am un exemplu: managementul trece cu vederea situații de criză din companie sau echipe. Cu alte cuvinte, nu adresează “elefantul din cameră”. Cunosc companii care preferă să lasă lucrurile să “se stingă de la sine,” în loc să confrunte, să ia decizii și să implementeze soluții reale — chiar dacă sunt dureroase. Și acesta este unul din momentele în care îmi amintesc faptul că, de cele mai multe ori, o organizație devine o extensie a personalității liderului. Nu-mi este greu să-mi imaginez că acasă lucrurile se rezolvă în mod similar. Și asta ține de curaj, inițiativă și… Comunicare.
Un ultim exemplu: de curând, am fost rugat de o organizație să intervin într-o situație de criză care părea că scapă de sub control. După ce am analizat provocarea din perspeciva mai multor persoane implicate, am identificat faptul că provocarea cea mai mare venea din partea echipei de management. Soluția a fost să îi ajut să-și creeze un sistem de recompense și consecințe pentru însușirea unor comportamente dezirabile sau evitarea unora indezirabile: echipa era recompensată pentru practicarea unor proceduri, sau să-și asume niște consecințe în cazul unor proceduri asumate dar încălcate. Sună ciudat, dar asta ține tot de comunicare: comunicarea unor așteptări clare, înțelegerea lor, asumarea lor și a consecințelor. Cei mai mulți facem asta în procesul educației copiilor noștri, dar nu o punem în practică în echipele sau companiile noastre.
Comunicarea afectează enorm retenția angajaților, entuziasmul și implicarea lor, viteza de implementare a strategiilor, mediul și cultura organizațională dintr-o companie. Lista poate fi continuată ușor cu brandul de angajator, performanțe și chiar scalarea businessului. Personal, îmi doresc să văd Comunicarea ieșită din titulatura “curiculă de training” și devenită stil de viață și cultură organizațională cu adevărat. Astfel, fiecare am avea de suferit mult mai puțin… și am dezvolta un business mult mai performant.
