Într-o echipă, oamenii nu sunt la fel și nici nu trebuie să fie. Într-o sesiune de team building cu medici, profesori universitari și manageri de programe, rolurile naturale au ieșit rapid la suprafață: cel care poartă grijă, cel care dă direcție, cel atent la detalii, care vine cu soluția salvatoare, și cel care adună ideile. Succesul echipei vine din recunoașterea și valorificarea acestor diferențe.
Când am fost rugat să ajut cu o sesiune de team building, nu știam foarte multe despre grupul cu care urma să lucrez. Ba chiar mă simțeam provocat: oameni din diferite colțuri ale țării se strângeau doar pentru câteva zile ca să pună la punct un program la nivel național. Nu lucrau în mod obișnuit în acest format și nu profesau neapărat în același domeniu.
O sală plină de medici, profesori și manageri
„Va fi interesant...”, mi-am spus. Mi-am făcut curaj și am intrat într-o sală plină de medici de diferite specialități, profesori universitari și manageri de programe. Erau în pauză și fiecare căuta un loc liniștit ca să-și verifice mesajele sau să prindă din urmă vreo ședință internațională online. Mi-am pregătit cuminte materialele și am așteptat să se termine pauza. Și, cum îmi place mie, am început să observ.
Oameni ocupați... preocupați... veseli sau tăcuți... precauți sau ușor acizi. Personalități bine conturate, cu îndrăzneală și chiar umor pe ici, pe colo. Nu mi-era greu să-mi imaginez cum unii dintre ei se „jucau” cu bisturiul prin măruntaiele cuiva.
Primele exerciții: au nevoie de un lider
În timp ce derulam primul exercițiu de cunoaștere, începeam să mă familiarizez cu ocupația, numele și ceva din personalitatea fiecăruia. Erau gata de ceva distractiv și provocator. Am fost surprins să văd cât de repede s-au mobilizat și și-au luat rolurile în serios. Au încercat și au eșuat; cineva încălca o regulă și trebuia s-o luăm de la capăt.
S-au prins că au nevoie de un lider și au început să-și dea drumul. Au învățat că trebuie și să asculte, să se audă între ei și să evalueze fiecare opinie. Și au reușit. Am trecut la următorul exercițiu. Ca penalizare, unora li s-a luat „vederea”, alții au „amuțit”, dar au terminat cu ceva învățat.
Rolurile naturale ies la iveală
Cu lecțiile învățate, porneau mult mai rapid și mai bine pregătiți. Dar ceva interesant a început să iasă la iveală: fiecare avea un rol natural în echipă, chiar dacă nimeni nu i-l atribuise.
Cel care poartă grijă
Unul dintre medici, deși fusese desemnat lider, își îndrepta tot mai mult atenția spre cei „orbiți” după vreo încălcare de reguli sau spre cei rămași în urmă. „Ești bine? Ai nevoie de ajutor? Hai că te descurci!” Era sensibil la nevoile celor vulnerabili.
Cel care dă direcție
Între timp, altcineva a preluat firesc rolul de a da direcție grupului, iar toți ceilalți se simțeau perfect cu asta. Identifica ușor următorul pas și era extraordinar de abilă în a pune strategia în practică.
Cel atent la detalii
În momentele critice, cineva îi oprea preventiv pe ceilalți. Vorbea puțin și observa mult: verifica să fie totul la locul lui și ca fiecare să știe ce are de făcut. În ultimul minut, venea cu soluția salvatoare. Era medic chirurg estetician...
Cel care adună ideile
Și mai era cineva care știa să strângă ideile tuturor, să le lege între ele și să-i motiveze pe ceilalți să rămână pe direcție, chiar și când jocul devenea dificil.
Nu suntem la fel, dar fiecare contează
La finalul sesiunii discutam despre ce luăm cu noi. Bineînțeles că au observat cât de important fusese să-și aleagă întâi un lider și apoi să-i urmeze instrucțiunile, să comunice, să asculte și să fie sensibili la nevoile tuturor. Dar, mai ales, toți știau acum cine are grijă de ceilalți, cine știe să adune ideile tuturor, cine are abilitatea fabuloasă de a-i motiva și de a-i ține pe direcție și cine vede din timp imperfecțiunile și face ajustările necesare.
„Nu suntem la fel, dar fiecare este extrem de important pentru succesul tuturor.”
Unul dintre participanțiAsta este, de fapt, esența unei echipe: nu oameni identici, ci roluri diferite care se completează. Când liderii recunosc și folosesc aceste diferențe, echipa devine mai mult decât suma membrilor ei. Am scris și despre elementele de bază ale unei echipe în O turmă de pisici.
Am plecat entuziasmat. A fost o experiență atât de caldă... Acum nu m-aș teme să las pe unul sau pe altul să se joace cu bisturiul pe pielea mea. Dar sper, totuși, să nu fie nevoie.
Întrebări frecvente despre rolurile în echipă
Ce roluri apar de obicei într-o echipă?
Pe lângă rolurile formale, în orice echipă apar roluri naturale: cel care dă direcție, cel care poartă grijă de oameni, cel atent la detalii și riscuri, cel care adună și leagă ideile, cel care motivează. O echipă funcționează cel mai bine când aceste roluri sunt recunoscute și valorificate.
De ce contează diversitatea într-o echipă?
Pentru că oamenii diferiți văd lucruri diferite. Unul observă riscurile, altul oportunitățile, altul nevoile colegilor. Împreună acoperă mai mult decât ar putea oricare dintre ei singur, cu condiția să se asculte și să aibă un obiectiv comun.
Cum descoperi rolul fiecărui membru al echipei?
Observă oamenii în situații reale sau simulate, cum sunt exercițiile de team building, cere feedback și discută deschis despre punctele forte ale fiecăruia. Evaluările de echipă și sesiunile de coaching pot scoate la suprafață roluri pe care nici oamenii înșiși nu le conștientizau.
Știi ce rol natural are fiecare om din echipa ta?
Prin Relevant Leadership evaluăm mediul de echipă și abilitățile managerilor și lucrăm, prin coaching de echipă, ca fiecare om să contribuie acolo unde e cel mai bun.
Descoperă Relevant Leadership- O turmă de pisici: ce transformă un grup într-o echipă
- Tu te-ai uitat azi în oglindă?: ce te face unic
- Mulți vorbesc... unii chiar comunică: comunicarea care ține echipele unite
