Când a fost ultima dată când ai văzut un miracol? Nicio înviere miraculoasă de curând? Poate măcar ai găsit o maşină nou-nouţă în parcarea ta… Ah, nu era a ta? Bine, atunci vreo promovare pe care consideri că nu o meritai? Nici măcar vreo mărire de salariu venită mai repede decât te aşteptai? Înseamnă că nu prea vezi miracole în fiecare zi.
Am o idee. Ce-ar fi să te uiţi în oglindă? Şi o să-mi spui că ultima dată când ai verificat, încă erau riduri acolo, coşuri sau poate câteva fire albe. Uită-te mai cu atenţie… Dincolo de riduri…. dincolo de şuviţe aiurea sau lipsa lor, de buze subțiri sau cearcăne… Ai ocazia să vezi… un miracol!!!
Şi în cel mai bun caz o să îmi spuneţi… bună încercare… după care vă veţi uita la următoarea postare pe FB sau altundeva.
Dar,
Când a fost ultima dată când ţi-ai verificat nivelul de oxigenare din sânge şi ţi-ai reglat cifrele conectându-te la o butelie de oxigen sau muşcând dintr-o bară din fier?- Sau când te-ai oprit din lucru ca să te conectezi la aparatul de filtrare al sângelui că deh, s-a acumulat cam multă uree?
- Când ţi-ai calculat ultima dată circuitul neuronal pentru a pune cam 200.000 de nervi în funcţiune pentru o banală mişcare a mâinii? Îţi dai seama cam cât de mulţi neuroni am folosi să nimerim poarta după 2-3 beri?
- Sau chiar acum poate eşti ocupat cu „lipirea” unor circuite neuronale afectate de ultima petrecere.
- Sau poate ai luat o pauză să-ţi reconstruieşti ţesuturile învineţite de la ultima căzătură pe pârtie.
Evident, lucrurile se „întâmplă” fără să avem vreun aport. Nu ţi se pare că toate acestea se apropie puţin de un miracol?
Un miracol biologic
Hai să-ţi mai zic una. Citeam un articol despre faptul că într-o banală celulă umană, încă nu se cunosc toate procesele chimice care se petrec. Cineva făcea afirmaţia (care pare la limita credibilului) că, toate procesele chimice din toate rafinăriile de pe pământ nu pot echivala complexitatea proceselor chimice dintr-o celulă umană de la degetul cel mic de la picior. Şi asta fără consimţământul meu. Mie îmi seamănă cu ceva miraculos.
Din punct de vedere genetic, fiecare este unic. Amprenta digitală, timbrul vocal, codul genetic sunt doar câteva dintre acele caracteristici care ne diferenţiază de restul de 7 miliarde de locuitori de pe acest pământ. Unici! Nimeni nu a mai fost sau va mai fi vreodată ca mine sau ca tine. Mulţi, dar fiecare unic în felul lui. Ştiu că mai degrabă am fi ales talentul sau abilităţile nu ştiu cărui miliardar celebru. Dar eşti unic. Miraculos, nu? Cel puţin te face să te simţi puţin special, nu?
Un miracol psiho-socio-vocaţional
Mai mult, fiecare dintre noi avem anumite tendinţe naturale. Spune-i temperament, personalitate, la care adaugi abilităţi, înzestrări naturale. Sunt în noi. Ne naştem cu ele, iar anumite circumstanţe ne ajută…ghici ce…doar să le descoperim şi apoi să le dezvoltăm. Unii reuşesc să facă mulţi bani cu asta…. alţii… sunt doar unici. Dar lăsând gluma la o parte, competenţele noastre (lucruri pe care le-am învăţat şi le stăpânim) combinate cu aceste înzestrări naturale şi această personalitate fac ca, în anumite circumstanţe, să aducem un aport unic. Cu alte cuvinte: nimeni nu te-ar putea înlocui, nimeni nu ar putea face lucrurile ca tine sau la fel de bine ca tine. Practic, din punct de vedere psiho-socio-profesional eşti unic. Vă daţi seama ce ar ieşi dacă ţi-ai studia abilităţile naturale (ce-ţi place), competenţele şi personalitatea (la ce eşti bun) şi ai găsi un job pe măsură (ce poţi face). Practic, nu ai avea competiţie.
Deci, eşti unic din punct de vedere biologic/fizic, unic din punct de vedere psiho-socio-vocaţional. Şi produsele unicat sunt extrem de valoroase. Şi ce să mai spunem dacă ar fi să adăugăm şi învăţătura creştină (în cazul în care eşti un om credincios): că Dumnezeu a dat la schimb pentru răscumpărarea noastră tot ce avea mai scump – pe Fiul Său… Asta în cazul în care ţi-ai imaginat că nimeni nu ar da doi bani pe tine? Preţul este în acord cu valoarea. Un miracol? Şi mie îmi vine greu să cred.
Eşti un Miracol, acţionează ca unul
O faţă încreţită, o viaţă încercată, oameni dificili în jurul nostru, joburi naşpa – nu sunt tocmai descrierea unei vieţi miraculoase, aşa-i? Întradevăr, pentru că ne tratăm pe noi înşine şi pe alţii ca pe nişte banalităţi şi nu miracole. M-am deprins să fiu unul dintr-o mulţime şi să tratez pe alţii exact la fel. Dar nu e filmul corect.
Eşti unic şi sunt unic. Ce zici să ne tratăm ca pe nişte produse unicat – şi anume extrem de valoroşi şi preţioşi. Apoi, miracolele devin vizibile doar atunci când sunt puse în acţiune, nu? Toate miracolele presupun ceva invizibil devenind vizibil, într-un mod nenatural sau supranatural. Ce zici de ideea să acţionezi miraculos?
E o zi posomorâtă. Primăvara este încă departe. Tuturor le plouă în cap, dar intri în birou şi zâmbeşti. Încurajezi. Lupţi cu propria apăsare, tragi o glumă bună şi îi înveseleşti pe toţi ceilalţi. Unii vor spune că ai fumat ceva. Dar n-ai făcut nimic altceva decât să te „porţi miraculos”, inedit, deosebit de ce se întâmplă în mod obişnuit.
Acasă copiii sunt enervanţi. Mai degrabă le-ai arunca o tabletă să se joace să mai prinzi şi tu ceva timp liniştit după o zi grea. Dar şi ei sunt nişte miracole mai mici. Pui tableta la o parte şi începi să te joci cu ei. Ei vor spune că „ai băut ceva”. Dar n-ai făcut nimic decât să laşi ca miracolul să se manifeste prin tine.
Te duci la soţie şi îi spui cum nu i-ai mai spus de mult timp: „dacă ar fi să o luăm de la capăt, tot pe tine te-aş alege. Tu eşti… şi faci… şi admir… ” Şi ea ar crede că ai luat-o razna… dar sigur nu te-ar pune să dormi pe balcon din cauza asta ci, doar vrei ca miracolul din tine să însufleţească o relaţie amorţită.
În mare prindeţi ideea. Toată lumea ar ajunge să îţi spună că te-ai ţicnit. Dar miracolele se văd doar când sunt puse în acţiune.
Fiecare viaţă este un miracol pe picioare. Ce facem cu viaţa noastră poate deveni un miracol vizibil sau un miracol risipit. Cine ştie ce miracole vor face copiii tăi la rândul lor, pentru că le-ai dat din timpul tău, ai investit în ei, i-ai ascultat chiar şi atunci când au fost nesuferiţi. Cine ştie ce miracole s-au întâmplat pentru că ai ales să lupţi pentru relaţia ta chiar dacă ar fi fost mai uşor să fugi din ea. Nu vei ştii niciodată ce miracole se vor produce la birou pentru că ai ales să-ţi pese, să te implici, să dai, nu doar să primeşti.
Cine ştie ce miracole se vor întâmpla pentru că te-ai uitat astăzi în oglindă şi n-ai văzut neapărat un miracol, dar ai ales să te porţi ca un unul.
